

A casa sulitaria, di Michele Germanò. Poesia dialettale calabrese
Muta esti, e di petra la me’ casa,
e la me’ ruga pari campusantu.
Mi parla d’i ricordi e d‘ogni cosa
e suspirandu, mi veni lu chjantu.
D’intornu è populata la campagna,
lu cantu è sempri u stessu di l’urcellhi,
puru lu cani pari ca si lagna,
è ‘bbandunatu e ‘ssicca è la so’ pellhi.
E’ ‘nsonnicchjatu supr’a lu scaluni,
a tutti l’uri sembra rassegnatu;
lu so’ penzeru è sempri a li patruni
e a la so’ casa aundi fu ‘llevatu.
La porta quasi sempri era sgagghjata;
senza mi bussu, a sira o’ me’ ritornu;
‘a guardu ora e ‘a viju sculurata,
….cu mi spettava è nt’a l’eternu sonnu.
Tratto dall’antologia “Vuci Senza Tempu”,
Unione Poeti Dialettali Calabresi
Articoli Correlati
- A Ciancianea. Poesia di Rocco Bagnato. Poesia dialettale calabrese
Vi proponiamo la poesia dialettale calabrese "A Ciancianea" di Rocco Bagnano. Bagnato é di Bagnara,…
- L'infallibile Blefari. Poesia dialettale calabrese
I JORNA D’’A MERLA Mi ricordo ca ‘na vota, ‘nt’ogni ruga si sentia, nta sti…
- A niputima, di Giuseppe Cavallaro. Poesia dialettale calabrese
Volia mi sugnu riccu e sfundatu e i mei ricchizzi pammi sunnu i toi nò…