Vorria mi sugnu, di Filippo Musitano. Poesia dialettale calabrese

Questo post é stato letto 4510 volte!

 

Vorria mi sugnu mastru custureri
e ‘i cusu cu ‘na gugghja chist’amuri,
non sulu li bellizzi e li penzeri,
ma puru li cchjù tenneri culuri.
Vorria mi sugnu mastru muraturi,
e cu cimentu ‘i frabbicu stu cori,
pammi risisti a tutti li sbenturi
e ‘i batti puru quand’’a carni mori.
Vorria mi sugnu mastru musicanti
e all’arba mi ti sonu ‘u matutinu,
pammi vegni vestutu di giacghanti
sonandu, amuru meu, cu ‘nu violinu.
Ma vorria ‘i sugnu già l’amuri toi
e ‘na casa ‘i ti fazzu di rigina,
pammi ti chjantu l’arburi chi vvoi
e ‘arcegli ‘i ti risbigghjanu ‘a matina.
Vorria mi ndaju l’ali di lu ventu,
e ‘i vegnu gliocattia quandu mi pari,
pammi ti rrobbu a ttia nu giuramentu
Domani i ‘ndi potimu maritari.

 

Tratto dall’antologia “Vuci Senza Tempu”,
Unione Poeti Dialettali Calabresi

 

 

Questo post é stato letto 4510 volte!

Author: Redazione_Cultura