L’arburegliu di Giuseppe Cavallaro. Poesia dialettale calabrese

poesia dialettale

Questo post é stato letto 12220 volte!

Pensu sempri all’arburegliu
ch’è vicinu a casa mia,
ndavia a furma i n’umbregliuzzu
cugli frundi chi facia.
U chjiantau nu me pappua
chi di orti s’intendia,
u putau tarmenti bellu
ch’era na fotografia.
Na formicula minuta
chi ma vidi ndai i sta ‘ttentu
‘nchjiana e scindi ‘nt’ò so truncu
pammi trova nutrimentu.
E chigliattri vannu appressu
tutti a fila ordinati,
vannu una arretu all’attra
chi mi paranu sordati.
‘Nt’à nu cuvulu u ggjiregliu
‘ndavi a tana a so’ misura,
pammi staci addormentatu
pè rispettu a so’ natura.
‘Nt’à na rrama di cchjiù arti
nu rcegliuzzu si ndustrìa,
e volandu avanti e arretu
costruisci a so folìa.
Vinni u jornu da so fini
era vecchju chjiù di mia,
mu ricordu sempri virdi
nò pensava ca ‘nduria.

Tratto dall’antologia “Vuci Senza Tempu”,

Unione Poeti Dialettali Calabresi

unione poeti dialettali calabresi

unione poeti dialettali calabresi

Questo post é stato letto 12220 volte!

Author: Redazione_Cultura