Facci e frunti di Vincenzo Cordì. Poesia dialettale calabrese

vincenzo Cordì

Questo post é stato letto 8570 volte!

Mi stai lejendu e mi voi giudicari

pecchì dici ca si n’ allitteratu,

è puru giustu e cu’ lu pò negari,

ma i stu dialettu tu si ‘mparinatu?

Pe’ giudicari a mmia nd’ai a canusciri

armenu setti lingui caru amicu,

ca quandu parru mi nd’ai a capiscìri,

nd’ai mi canusci i palori chi dicu.

Agròfacu, chjumàzzu e musulùcu,

sti tri palori sai chi bbonnu diri?

O nta ssa menti tua nc’esti nu bucu

e a sta domanda non sai rispundiri.

Ballhòttula, toccatu, scirpita e margia,

a statti quattru tu sai jiri a fundu?

non sunnu na pruppetta chi si ‘ngargia

e mancu su’ palori i n’attu mundu.

I diplomi chi o muru nd’ai ‘mpenduti

cu mia tu di ripata i nd’ai a mentiri,

aiutu non ti dannu, su’ perduti,

ê vecchij dericati tu nd’ai a jiri.

Pecchì la lingua mia veni da llani

e mai si mbrosicàu i modernitati,

nd’avi valuri antichi, forti e sani,

ricchizza chi dassaru l’antinati.

Si sì a l’artezza mi nd’ai a misurari

cu chillu metru chi non è vindutu,

tutti i sillabi mei mu sai cuntari

senza a li libri ´u vai cercandu aiutu.

Si parru in rima ed è rima bbasata,

lejimi bonu, non nd’aju a sgarrari,

si nd’aju u sgarru jettami i ripata,

sciancami puru, senza arrussicari.

Si chilli setti lingui i sai parrari,

si li sillabi mei tu sai mu cunti

si chillu metru ´u nd’ai pe’ misurari,

ndi potimu mentiri facci e frunti.

Ma si di tuttu chistu no’ nd’ai nenti,

statti i ripata ca fai cchjù figura,

fa largu a cui di tia esti cchjù valenti

e mi sapi pigghjari la misura .

Non sugnu ccà ped esseri premiata,

chistu lu fici già matri natura,

ca pe lingua mi detti bona spata,

spata tagghjenti a duppia affilatura.

E cu sta spata toccari ti vogghju

propia llà undi ti pungi di cchiuni,

ricordati ca a galla sarta u ‘mbrogghju,

resta sempi ‘mbrogghjatu lu ‘mbragghjuni .

Eu vinni mu ti cantu sulamenti,

mpacci a ssi sbagghj toi pemmu ti mentu,

ormai si supa a lingua i tutta a genti,

di tia si faci cumuni lamentu.

Vinnaru virginelli e li scartasti

pe vecchj prostituti ‘ncurunari,

mi piaci u penzu ca non t’addunàsti

pecchì ssi sbagghj non si ponnu fari

Si t’affendisti cu lu meu parrari,

vor diri ca toccài nt’o puntu giustu.

Ora si bboi, mi poi puru sciancari,

fallu si senti ca ti duna gustu.

 

Tratto dall’antologia “Vuci Senza Tempu”,

Unione Poeti Dialettali Calabresi

unione poeti dialettali calabresi

unione poeti dialettali calabresi

 

Questo post é stato letto 8570 volte!

Author: Redazione_Cultura