

U brasceri, di Pasquale Maressa. Poesia dialettale calabrese
Quant’era bellu u tempu i na vota!
Quandu ancora ca’ tavula consata
ndi cogghiuvumu a sira tutti a rota
nt’ò menzu cu’ ‘na bella brascerata.
Quant’era bellu u tempu du brasceri!
ddu modu sanu e nobili i parrari,
cuntandu fatti di oj e d’ajeri
a menz’a vecchi giuvini e cotrari
Quantu ricordi ndaju di ddu brasceri!
Erinu tempi ‘i fami e carestja,
ddi brasci vivi vivi di bruveri,
sani ricordi di l’infanzia mia.
Chi nostalgia ndaju di ddu brasceri!
Di tempi chi non ponnu cchiu’ tornari,
mamma e patri nostri cunsigghieri,
sulu cu spandi amuri sapi dari.
Quanti cunsigghi cogghija n’torn’ o brasceri,!
Sulu cu’ t’amava ti sapìa dari,
quandu l’omini si ch’erinu veri
non com’a’ ora schiavi i dinari.
Po’ quandu ‘rriva l’ura du’ mangiari,
non si senti moviri nu biccheri,
tutti ntè mani ndannu ‘u cellulari
ed éu….rimpiangiu i tempi du’ brasceri.
Tratto dall’antologia “Vuci Senza Tempu”,
Unione Poeti Dialettali Calabresi
Articoli Correlati
- A Ciancianea. Poesia di Rocco Bagnato. Poesia dialettale calabrese
Vi proponiamo la poesia dialettale calabrese "A Ciancianea" di Rocco Bagnano. Bagnato é di Bagnara,…
- L'infallibile Blefari. Poesia dialettale calabrese
I JORNA D’’A MERLA Mi ricordo ca ‘na vota, ‘nt’ogni ruga si sentia, nta sti…
- A niputima, di Giuseppe Cavallaro. Poesia dialettale calabrese
Volia mi sugnu riccu e sfundatu e i mei ricchizzi pammi sunnu i toi nò…