Bovalinotu di Giovanni Ruffo. Poesia dialettale calabrese

Poesia

Questo post é stato letto 8460 volte!

Sugnu ‘nu giru lentu vasci’ ‘a mari,

chi prima ‘mu finisci, ‘n attru ‘ncigna,

‘na ricrijàta sutt’ ‘o lungomàri,

c’ ‘u sali chi mi pista sup’ ‘a ‘mpigna.

Sugnu ‘na chjacchjeràta ‘mmenz’ ‘a chjazza,

puru quandu da diri non c’è nenti,

tra cu’ rridi, cu’ sputti e cu’ si ‘ncazza,

senza nuglia ragiùni veramenti.

Sugnu ‘n appuntamentu ‘e ddu’ e menza,

pe’ ‘nu café ‘nduciùtu menz’ amàru,

‘nu sorsu chjin’ ‘i carma e di pacenzia,

‘na cugghjunètta cu ‘n amìcu caru.

Sugnu ‘nu passijàri forzi saggiu,

tra piazza Ruffu e corsu principali,

cu Garibaldi e Vintiquattru Maggiu,

chi mi pàrunu tutti tal’ e quali.

Sugnu ‘nu paisegliu piccirigliu,

chi quandu voli sap’ ‘i faci ‘u randi,

‘nu cori chi ‘ssumigghj’ ‘a ‘nu capigliu,

chi vola, a corp’ ‘i ventu, a tutt’ ‘i vandi.

Sugnu jornàt’ ‘i suli e di tempesta,

‘na notti carda e ‘n’attra fridda assai,

cu gliu castegliu all’artu, semp’ in festa,

chi dun’ amùri e caccia pen’ e guai.

 

Tratto dall’antologia “Vuci Senza Tempu”,

Unione Poeti Dialettali Calabresi

Poesia

Questo post é stato letto 8460 volte!

Author: Redazione_Cultura