A bulletta d’a luci, di Bruno Versace. Poesia dialettale calabrese

bruno versace

Questo post é stato letto 10970 volte!

 

Mastru Cicciu ‘i Precacori

fhiastimava a Santa Cruci

ogni vota chi ‘rrivava

a bulletta di la luci.

No’ rescìa ‘i si raccapizza,

non sapìa chi nd’avi a fari

‘i capisci pecchì c’era

llhu burdellu da pagari.

Volerrìa ‘i si rendi cuntu

s’era a regula normali

ca ‘i ‘ddu’ sordi di cunsumu

venìa fora stu totali.

S’a studiau ‘na notti ‘ntera,

senza sonnu e senza luci,

trova n’fini a soluzioni

i cunzumi m’i riduci:

staccau tutti i lampadini,

frigu, stufa e lavapiatti

“ca cunzumanu n’abissu,

malanova mi si ‘mbatti.“

Si curcava prim’e scura,

si levava verz’e setti,

ma pa’ ‘na quattrina ‘i misi

no’ ‘rrivaru cchiu’ bulletti.

Quand’all’ENEL si ‘ccorgiru

d’i cunzumi sempri a zeru,

prestu schjoppa ‘nu ‘mpiegatu

‘i risorvi llhu misteru.

N’comu ‘rriva sona a’ porta

d’a casetta in via Batìa.

Mastru Cicciu ‘u fici ‘i trasi

pammi vidi chi volìa.

“Nd’avi già tri o quattru misi

chi non gira u cuntatori;

stamatina vinn’i viju

si c’è ‘mbrogghju o c’esti errori,

quando vitti stu cungegnu

c’a smettìu mi si riposa,

e mi parzi ca signava

…zeru…puntu ‘ccocchj cosa.”

“Sarrìa a zeru puru ora –

faci Cicciu, u maricchjellhu –

si non vi mangiava u culu

‘i sonati u campanellhu”.

 

Tratto dall’antologia “Vuci Senza Tempu”,

Unione Poeti Dialettali Calabresi.

 

 

 

Questo post é stato letto 10970 volte!

Author: Redazione_Cultura