Comu fussi oru di Daniele Volontà. Poesia dialettale calabrese

Damiele Volontà

Questo post é stato letto 13370 volte!

Caminai pè munti assai petrusi

Ammenz’â vecchj e sdurrupati casi,

Sacchetti chjîn’î caramelli spusi

Chi me nonna mi dava trimandu quasi,

Ca li tiniva comu fussi oru

Mmucciati d’intr’â lu so rriggipettu,

E cocciu a cocciu com’â nu tisoru

‘Nci dav’â cu portava chju’ rrispettu,

dintr’â ll’occhj ancora haju prisenti

La gioia d’idda ‘ntà chiddi mumenti !

Diciva : figghju, veni, veni ccani

E tutt’intornu si stav’â vardari

dopu ‘ncuminciava ch’î so’ mani

D’intr’â lu pettu prest’â miscitiari,

Ed eu pensava : ora mi duna lira,

Ca milli liri non eranu pochi

Pè nui chi da matina fin’â sira

Eràm’ô barri cu li video giochi

Ma poi tirava fora assai cuntenta

Ddui caramelli all’ànici e la menta !

Aaa quantu li hjiedia chiddi caramelli,

Chi mi dunava ô postu di li sordi,

Ma ojii a li momenti mei chju’ belli,

Chiddi chi non poi mai mi li scordi,

Trovu a me nonna duci duci

Chi veni vers’î mia a cori apertu

E a mmucciuneddu cu la bassa vuci

Mi dici : mangia figghju, svertu svertu.

E quasi pè maja ‘ntà sta turmenta

Sent’û sapuri d’anici e di menta.

  

Tratto dall’antologia “Vuci Senza Tempu”,

Unione Poeti Dialettali Calabresi

Poesia

 

Questo post é stato letto 13370 volte!

Author: Redazione_Cultura