A morti e a vita di Domenico Fabiano. Poesia dialettale calabrese

Domenico Fabiano

Questo post é stato letto 9270 volte!

Nu jornu si trovaru facci a facci,

sup’a nu serru, la vita e la morti,

nta ll’occhj si guardaru comu pacci

e arrivaru prest’e ferra curti.

Lu primu passu lu fici la morti

chi si sentia, patruna di tutti

e sugnu lu distinu, sugn’ ‘a sorti,

sugnu l’arburu chi non duna frutti.

Difront’a mia tutti s’inchinaru,

rre, cavaleri e la grandi riggina,

ca quandu pass’u mundu trema paru

tremau lu presidenti e a megghju ndrina.

Portu cu mia li grandi scumpigghj

e puru patiment’e gran doluri

mi carrijai patri e puru figghj

l’onnipotenti DDiu nostru Signuri.

Dimmigliu tu si sai cu ndavi scampu?

nta tuttu l’univerzu, lu criatu

e poi si ndaju a sorti pemmu campu

a morti est’a patruna, u capu i statu.

Comu fai i ti senti la patruna

si rispundiu a vita ad’arridendu,

dimmi, cu ti cercau, quali parzuna,

cu vitt’a tia sempi jiu fujendu.

Guardati ntornu e dimmi na cosa

ca di stu serru tuttu po vidiri,

guarda sta terra, l’arburi, na rosa,

fussi pe mia ti facia speriri.

Ca nta stu mundu, tuttu quantu è vita,

guarda lu sul’i pisci di lu mari,

l’arcegli nta lu cielu, pur’a crita,

nte man’i ll’omu la vidi pallari.

E l’animali, l’acqua,puru a luna

nd’allumina la strata, lu caminu,

tu si na cosa chi ogni parzuna

ndavi mu ncuntra nta lu so distinu.

Tu si u scuru nta nu jornu i luci,

tempu di guerra nta na vit’e paci,

a undi passi, sempi viju cruci,

l’omu vicin’a tia, bonu no staci.

Tu sa chi ssi,nu jornu di la vita,

è nu passaggiu, chi nta llatta vai,

pe Ddiu’e chigli chi ndi vonnu beni,

sugnu sicuru, non morimu mai.

Tratto dall’antologia “Vuci Senza Tempu”,

Unione Poeti Dialettali Calabresi

Unione poeti dialettali
Unione poeti dialettali

 

Questo post é stato letto 9270 volte!

Author: Redazione_Cultura