‘I primi jorna ‘i scola, di Saverio Macrì. Poesia dialettale calabrese

Questo post é stato letto 4460 volte!

 

Je’ mi ricordu i primi jorna ‘i scola,

quand’ ‘a maestra Giuseppa mi dicia,

ca ndavia ‘a testa dura com’’a sola,

e mancu ‘i tegnu ‘a pinna mi fidia.

Mi prisentava tardu ogni matina,

mangiandu pani, ogghju e pumadoru;

d’’a manu ‘i mama, e cu la panza chjna,

chi non m’’u sperdu cchjù fin’a chi moru.

‘A maestra, ogni ‘n jornu, mi gridava,

ca era peju ‘i ‘nu nimali ‘i corda,

pacchì mancu la facci mi lavava,

c’’u muccu mpisu, ed era sempi lorda.

Madonna quantu lagrimi jettai!

cercava sempi ‘a mammiceglia mia,

e ciangendu la facci mi lavai,

chi nenti, propia nenti, capiscia.

Quantu voti mi ndeppi a ndinocchjari

sup’a tri coccia ‘i ciciri mpurnatu,

ca mancu l’asti mi volia mparari,

ca paria ‘nu sumeri nsonnicchjatu.

Camina sempi ddrittu e no sbagghjari;

pisala, quandu dici ‘na parola,

e si ‘nta vita voi luntanu andari,

nda’ sulamenti mi va’ bonu ‘a scola».

O mamma, mamma, comu sunnu veri,

gli paroli chi tu mi ripetivi!

si unu non rispetta li senteri,

non sapi no mi zzappa, o ‘i cogghj alivi.

 

Tratto dall’antologia “Vuci Senza Tempu”,

Unione Poeti Dialettali Calabresi

 

 

 

Questo post é stato letto 4460 volte!

Author: Redazione_Cultura